Unelte personale
 
Vizualizări

Cazul de strategie

De la Debatepedia

(Redirecţionat de la Strategie)
Salt la: Navigare, căutare

Abordare

O motiune de strategie se recunoaste din punctul de vedere al formei dupa anumite marci lingvistice, ca "ar trebui" sau dupa prezenta termenului "legalizare". Din punct de vedere al continutului, aceasta se recunoaste prin ideea de schimbare, reprezentand un curs potential de actiune. Asmenea strategii se intalnesc frecvent in politica, afaceri, justitie, foruri de elaborare a deciziilor. Exemple de motiuni de strategie includ:

Discursurile xenofobe ar trebui interzise.
Prezervativele ar trebui distribuite gratuit în şcoli.
Drogurile usoare ar trebui legalizate.

Atenţie însă: Nu toate moţiunile care conţin sintagma „ar trebui” sunt moţiuni de strategie. În practică, organizatorii unui turneu anunţă, odată cu formularea moţiunii, şi cum va trebui ea abordată.

Motiunile de strategie se pledeaza pornind de la trei etape necesare care trebuie investigate:

  1. motivul schimbarii propuse in termeni generali de motiune
  2. evaluarea unu plan specific propus pentru rezolvarea motivului schimbarii
  3. consecintele schimbarii propuse (avantaje si posibile dezavantaje)

Cazul afirmator

Şi în construcţia unui caz de strategie, echipa afrmatoare trebuie să respecte cerinţele de bază, şi anume: formularea definiţiilor termenilor cheie din moţiune şi elaborarea de argumente. Spre deosebire de cazurile afirmatoare obişnuite, cel de strategie nu conţine un scop sau un criteriu. De asemenea structura acestui caz urmează un tipar anume. In functie de rezultatul investigarii elemente amintite mai sus, un caz afirmator poate fi structurat dupa trei tipare diferite, prezentate pe larg mai jos. De mentionat ca in general abordarea clasica este cea de tipul Need-Plan-Advantage, sau Ill-Blame-Cure, celelalte doua abordari fiind foarte rar intalnite.

Problema-Plan-Avantaje (Need-Plan-Advantage)

Aceasta varianta e similara cu forma Problema-Cauza-Plan (Ill-Blame-Cure).

Desi intre cele doua versiuni exista anumite diferente, structura de baza e aceeasi: se identifica starea actuala a lucrurilor, se defineste problema si se explica cauzele. In continuare, se propune un plan si se explica in ce fel acesta rezolva problema si ce alte avantaje aduce starii actuale a lucrurilor. Pe scurt, elementele esentiale ale acestei abordari sunt:

  1. Status Quo: aici echipa afirmatoare prezintă o scurtă introducere în tematica pusă în discuţie, subliniind aspectele cele mai importante ale situaţiei din momentul de faţă.
  2. Problema (NEED/ILL): această secţiune a cazului aduce în discuţie o problemă identificată de către echipa afirmatoare. Ea trebuie să fie răspândită, semnificativă şi să nu se poată rezolva în condiţiile status-quo-ului actual.
  3. Cauza problemei (BLAME): aici se arată de ce există problema identificată anterior.
  4. Soluţia (PLAN/CURE): această secţiune este deseori considerată a fi cea mai importantă parte a cazului. Echipa afirmatoare are sarcina de a concepe un plan care să fie implementat şi să elimine cauza problemei, eliminând astfel problema şi modificând status-quo-ul. Elementele pe care trebuie să le conţină planul sunt:
    1. Ce se va face (mandatul);
    2. Cine va face (agentul);
    3. Cum se va face (mijloacele folosite);
    4. Care vor fi sursele de finanţare;
    5. Când se va face;
  5. Avantajele planului propus: in afara de rezolvarea problemei, ce avantaje adiacente aduce planul? Retineti ca avantajele trebuie sa fie diferite de eliminarea problemei si trebuie sa fie specifice planului.

Un concept specific unui caz de strategie este cel de „FIAT”. Acesta se aplică în cadrul discuţiei despre agentul ales de echipa afirmatoare pentru a implementa planul propus. Asfel, într-un caz de strategie nu trebuie pusă la îndoiala voinţa agentului de a implementa planul. Când vine vorba despre agent, se pot contesta doar competenţele, capabilităţile şi prerogativele agentului vis-a-vis de implementarea planului discutat.

Avantaje Comparate (Comparative Advantage)

Abordarea tip AC merge pe principiul imbunatatirii starii actuale si consta in prezentarea unui plan si a avantajelor acestuia fata de strategia de la un anumit moment. Trebuie sa se demonstreze ca doar strategia propusa e in masura sa realizeze avantajul invocat. De asemenea, trebuie precizata o unitate de masura cantitativa si calitativa aratanddu-se valoarea pentru societate a fiecarui avantaj.

Scopuri-Criterii (Goals-Criteria)

Acest tip de caz se foloseste mai mult de argumentarea de valoare. Se analizeaza lucrurile pe care societatea le pretinde si scopurile pe care si le-a fixat pentru a obtine aceste valori. Strategia propusa e examinata din perspectiva criteriilor de valoare care evalueaza capacitatea acesteia de a atinge scopul dorit.

Contra-argumentarea cazului de strategie afirmator

In cele ce urmeaza ne vom referi la contraargumentarea primului model de caz de strategie. In acest caz, negatorii pot alege să atace doar unul din elementele cheie al cazului afirmator (problema, cauza problemei sau soluţia) pentru că este de ajuns ca ei să arate că unul dintre aceste elemente nu este valid pentru a câştiga meciul. La fel de bine echipa negatoare poate ataca toate elementele posibile, dar în momentul în care atacul la doar unul din elementele menţionate mai sus este validat, cazul afirmator a cazut în întregime. Iată cum se pot ataca elementele discutate în cadrul cazului afirmator, pe puncte:

  • Status Quo: echipa negatoare poate ataca status-quo-ul arătând că acesta nu a fost corect identificat.
  • Problema poate fi atacată dacă negatorii pot arăta ca ea nu respectă condiţiile impuse de regulament, adică nu este răspândită, semnificativă şi se poate rezolva în condiţiile status-quo-ului actual.
  • Cauza problemei poate fi contra-argumentată dacă negatorii pot arăta că ea nu a fost bine identificată deoarece există şi alte cauze, mai directe, care se fac responsabile de existenţa problemei, sau pur şi simplu că nu cauza identificată de către afirmatori este cea corectă.
  • Soluţia poate fi atacată din mai multe puncte de vedere. Unul se referă strict la elementele planului, luate rînd pe rînd. Avantajele, considerate de mulţi ca fiind cea mai importantă parte a planului, pot fi contra-argumentate prin aducerea de dezavantaje, minimizarea avantajelor, evidenţierea balanţei avantaje-dezavantaje şi arătându-se ca dezavantajele au un efect mai puternic, sunt mai răspândite, anulează avantajele etc.

O altă modalitate de a ataca planul este de a arăta ca acesta nu va funcţiona, că el nu va elimina cauza problemei şi, deci, nu va elimina problema, modificând status-quo-ul.

In sfarsit, una dintre cele mai complexe modalitati de atacare a unui plan afirmator de strategie este acceptarea problemei, atacarea planului si propunerea unui contraplan, sau a unei contra-solutii. Aceasta din urma trebuie sa indeplineasca cel putin 2 conditii:

  1. este mai buna decat solutia oferita initial in punctele atacate de catre negator
  2. contraplanul este mutual exclusiv cu planul (este imposibil sa se puna in aplicare ambele solutii in vederea rezolvarii problemei; una o exclude pe cealalta)

Referinte

O intoducere in arta argumentarii, Karyn si Donald Rybacki, Ed. Polirom, 2004, traducere Viorel Murariu, pp 359-373

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.