Unelte personale
 
Vizualizări

Sistemul international de schimb al “creditelor de poluare” ar trebui oprit

De la Debatepedia

Salt la: Navigare, căutare

Definitii

credite de poluare = cantitatea de dioxid de carbon pe care o companie (sau un stat) are voie sa o emita in atmosfera intr-un an

sistem international de schimb = masura prin care o companie (sau un stat) isi poate mari numarul de credite prin cumpararea acestora de la o alta companie (sau un alt stat) contra unei sume de bani

Argumente

Argumente Pro Argumente Contra
Argumentul 1: La nivel global, sistemul de schimb al creditelor de poluare nu aduce o schimbare in privinta nivelului poluarii

Faptul ca se impun limite de poluare si orice companie are un credit limitat in baza caruia poate emite noxe in atmosfera devine nul in momentul in care acea limita poate fi modificata chiar de catre companie. Aceasta poate cumpara credite de la alte state care au nevoie de bani si isi poate continua emisia nestingherita. Practic, companiile nu sunt constranse in nici un fel sa polueze mai putin, altfel decat prin faptul ca vor da mai multi bani. Insa atata timp cat aceste companii dispun de respectivii bani, ele sunt practic incurajate sa isi dezvolte afacerile fara nici o grija pentru mediu, prin faptul ca acum limita de poluare poate fi cumparata.

Argumentul 1: Sistemul aduce un anumit control asupra poluarii

Prin faptul ca aceste credite costa, se impune totusi un oarecare control asupra nivelului maxim de poluare. Mai mult, numarul total de credite de poluare la nivelul intregii planete este unul limitat. Asadar, chiar daca o companie este dispusa sa plateasca, ea nu poate cumpara credite la nesfarsit. In plus, pe termen lung este posibil ca gasirea unor alternative non-poluante sa fie mai avantajoasa din punct de vedere economic decat cumpararea de credite de poluare, fapt cea ar putea incuraja companiile sa dezvolte astfel de solutii ecologice.

Argumentul 2: Tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare au de suferit

Cel mai probabil companiile isi vor deschide fabrici in tari slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, care nu si-au atins limita de credite de poluare. Profitand de faptul ca in multe din aceste tari grija pentru mediu este mai putin importanta decat dorinta de a isi creste bugetul, companiile vor cumpara credite de poluare fara prea mari probleme, periclitand mediul natural din aceste tari si contribuind, pe termen lung, la scaderea calitatii aerului si apei din acele tari. Astfel, printr-un avantaj pe termen scurt - banii - se produc un dezavantaj de o anvergura mult mai mare pe termen lung.

Argumentul 2: Sistemul poate fi vazut ca o etapa intermediara spre reglementari mai stricte in privinta poluarii

Foarte probabil daca s-ar fi impus de la inceput o limita imposibil de depasit a poluarii multe companii si state ar fi refuzat sa semneze un acord. Printr-o solutia creditelor insa, care este una de mijloc, companiile si statele se pot obisnui treptat cu ideea de limita, pe care o pot depasi in prezent, insa cu un pret destul de ridicat. In timp se pot mari costurile cumpararii de credite, pana la punctul in care cumpararea creditelor nu va mai fi avantajoasa. In acel moment se va ajunge la punctul care se doreste si in prezent, insa care nu ar fi acceptat daca ar fi propus direct.

Referinte

http://www.science.org.au/nova/054/054key.htm

http://www.climatechange.com.au/2008/04/08/emissions-trading-the-pros-and-cons/

http://en.wikipedia.org/wiki/Emissions_trading

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.