Unelte personale
 
Vizualizări

Regulamentul formatului de dezbateri parlamentare americane

De la Debatepedia

Salt la: Navigare, căutare

Pregatirea dezbaterii

O moţiune diferită va fi anunţată înainte de fiecare rundă la o oră specificată.

Ora de începere a dezbaterii va fi stabilită prin adăugarea a 30 de minute la ora la care se face anuntul motiunii. Echipele si arbitrii au obligatie de a fi prezenti in locatia stabilita in momentul expirarii termenului de 30 de minute.

O echipa este asteptata maximum 10 minute dupa care este declarata castigatoare echipa prezenta, vorbitorii acesteia vor primi media aritmetica a punctajelor individuale obtinute in celelalte runde.

Echipa Guvernului, dacă doreşte, poate folosi incăperea rezervată dezbaterii în vederea pregătirii în timpul alocat. Dacă echipa Guvernului foloseşte spaţiul în care se va desfăşura dezbaterea pentru pregătire, atât arbitrul cât şi Opoziţia trebuie să elibereze incăperea până la începerea dezbaterii. Nu sunt permise pregatirile in grup pentru runde, construirea unui caz este obligatia unei singure echipe. Incalcarile vor fi sanctionate cu eliminarea din competitie.

Dovezile

Orice sursă de informare care a fost consultată înainte de începerea dezbaterii (dicţionare, reviste ş.a.) nu poate fi folosită sau consultată în timpul dezbaterii propriu-zise. Cu excepţia notiţelor luate în timpul de pregătire şi o copie a regulamentului după care se desfaşoară competiţia, nici un fel de materiale “ajutătoare” nu sunt permise. Tipuri de informatii folosite

In cadrul dezbaterii se poate face referire la orice informaţii de interes general la care poate avea acces un cetăţean care doreşte să se informeze. Dacă vreunul dintre participanţi consideră că informaţia prezentată e prea specifică, acesta poate solicita oponenţilor să îi fie explicată informaţia care nu îi este familiară. In cazul în care sunt solicitate explicaţii suplimentare, persoana căreia îi sunt solicitate trebuie să furnizeze suficiente detalii astfel încât participanţii să poată înţelege legătura dintre informaţia prezentată şi afirmaţiile pe care le susţine. Arbitrii vor considera informaţie specifică doar acel tip de informaţii la care nici o persoană rezonabilă nu poate avea acces (ex. informaţii ce provin din experienţa familială, istoria personală a debaterului).

Structura dezbaterii

Discursul constructiv al „Primului Ministru” 7 minute
Discursul constructiv al „Liderului Opoziţiei” 8 minute
Discursul constructiv al „Membrului Guvernului” 8 minute
Discursul constructiv al „Membrului Opoziţiei” 8 minute
Discursul conclusiv al „Liderului Opoziţiei” 4 minute
Discursul conclusiv al „Primului Ministru” 5 minute
Discursuri constructive şi concluzive

Argumente noi pot fi aduse în cadrul oricăruia dintre discursurile constructive. Argumente noi nu pot fi însă aduse în cadrul discursurilor concluzive, cu excepţia celor care constituie contraargumente aduse la argumentele noi aduse în timpul celui de-al doilea discurs constructiv al Opoziţiei (la acestea poate răspunde Primul Ministru în cadrul discursului său concluziv).

Tipuri de moţiuni şi legături

Moţiunile pot fi caracterizate drept moţiuni deschise sau închise.

O moţiune deschisă oferă mai multă libertate de interpretare Guvernului (de cele mai multe ori moţiunile deschise sunt abstracte,de tipul “Acest Parlament crede in pace”). Moţiunile închise pe de altă parte, oferă mult mai puţină libertate de interpretare Guvernului (spre exemplu, în formularea “Acest Parlament consideră că Statele Unite ale Americii ar trebui să intervină militar în Iran”). Debaterii nu trebuie în acest caz să incerce să folosescă definiţii obscure pentru termeni, definiţii care le-ar permite să ofere o interpretare îndepărtată de moţiune.

În momentul în care construieşte cazul, Guvernul are la dispoziţie trei tipuri de legături pe care le poate face între abordarea propusă şi formularea iniţială a moţiunii: legături slabe, legături strânse şi legături directe. O legătură slabă între caz şi moţiune presupune este aplicabilă doar în situaţiile în care moţiunea este una deschisă. Dacă moţiunea este "Acest Parlament crede în pace", Guvernul poate defini "pace" ca o stare de armonie şi lipsă a conflictelor, indiferent de comunitatea la care se referă. Se poate vorbi despre pacea la nivel global, la nivel de conflict etnic, sau pur şi simplu în interiorul unui grup mult mai restrâns şi aparent derizoriu (bunăoară, Guvernul ar putea vorbi despre "pacea" dintre susţinătorii şi opozanţii unui gen muzical).

Deşi legăturile slabe dau o anumită spectaculozitate rundelor de dezbateri, încercările de aplicare a unei astfel de strategii într-o rundă cu o moţiune închisă vor fi socotite de cele mai multe ori de către arbitri ca nefiind în spiritul moţiunii şi vor fi sancţionate.

Legătura strânsă este una ce poate fi aplicată atât moţiunilor deschise cât şi unora dintre moţiunile închise. Ea presupune o interpretare "în spiritul şi intenţia moţiunii". Pentru o moţiune ca "Acest Parlament crede în pace", o interpretare în baza unei legături strânse ar fi ca Guvernul să susţină luarea unor măsuri specifice pentru instaurarea unei situaţii paşnice într-o zonă de conflict.

Legătura directă este specifică moţiunilor închise şi nu oferă practic nici o libertate de interpretare Guvernului. În moţiunea amintită mai sus (“Acest Parlament consideră că Statele Unite ale Americii ar trebui să intervină militar pe continentul african pentru menţinerea păcii”), Guvernul trebuie să demonstreze exact necesitatea unei intervenţii militare, altfel spus să înţeleagă moţiunea literal. Situaţia, grupurile implicate precum şi ceea ce se înţelege prin pace şi modul în care ea trebuie instituită sau menţinută sunt clar exprimate şi nu oferă loc de interpretări sau neînţelegeri.

Cazul

Guvernul propune o interpretare a moţiunii şi are obligaţia de a prezenta un caz specific, a cărui corectitudine trebuie sa o demonstreze. Opoziţia nu este obligată să propună nimic, dar trebuie să infirme adevărul cazului prezentat de Guvern. La sfârşitul rundei, arbitrul decide, în baza argumentelor prezentate, care dintre cele două echipe şi-a îndeplinit sarcina mai bine,acordându-i astfel votul său. Opoziţia decide daca acceptă sau nu definiţia datp de Guvern moţiunii. În cazul În care se va ataca această definiţie, Opoziţia are obligaţia de îşi motiva acţiunea şi de a oferi o alta definiţie in schimb.

Opoziţia are libertatea de a decide dacă propune sau nu un contra-plan. În cazul în care LO propune un contra-plan, acesta trebuie să fie diferit de status-quo şi trebuie să fie în competiţie cu cazul Guvernului. Mai mult decât atât, Opoziţia are obligaţia de a demonstra superioritatea cazului propriu şi de a demonstra beneficiile nete şi specifice ale contraplanului.

O altă obligaţie a Opoziţiei, în cazul în care Guvernul propune o anumită strategie, este aceea de a arăta cel puţin un dezavantaj pe care aceasta îl aduce. Neîndeplinirea acestei cerinţe înseamnă că planul afirmator nu dăunează status-quo-ului, motiv pentru care Guvernul va caştiga meciul.

Un concept important este cel legat de planurile mutual exclusive. In cazul în care Opoziţia propune un contraplan, aceasta trebuie să demonstreze că adoptarea contraplanului este superioară adoptării planului Guvernului sau adoptării simultane a ambelor planuri (altfel spus, chiar dacă planurile nu sunt aparent mutual exclusive, Opoziţia are obligaţia de a demonstra necesitatea adoptării planului propriu, şi numai a planului propriu).

Interventiile (punctele de informare)

Articol de baza: Interventiile in dezbaterile parlamentare

Oricare dintre participanţii la dezbatere poate solicita un punct de informare - fie verbal, fie ridicându-se în picioare - după primul şi înaintea ultimului minut în timpul oricăruia dintre discursurile constructive. Vorbitorul care are cuvântul poate să accepte sau să refuze punctul de informare. Dacă acesta este acceptat, cel care a solicitat punctul de informare are maximum 15 secunde pentru a pune o întrebare. O variantă a punctului de informare este clarificarea. Un punct de clarificare poate fi cerut în momentul în care se consideră că cel care are cuvântul nu a înţeles cazul sau un anumit argument. Debaterii au obligaţia de a nu abuza de ideea de clarificare solicitând prea multe clarificări sau prezentând argumente în cadrul clarificării. Timpul alocat celui care are cuvântul este lăsat să curgă în timpul punctului de informare.

NU se vor folosi puncte de ordine, se considera ca arbitrul cunoaste regulamentul de dezbateri si va sanctiona ca atare argumentele noi sau depasirea timpului de catre un vorbitor.

Puncte de privilegiu personal

Oricând în timpul dezbaterii se poate solicita un punct de privilegiu personal dacă vreunul dintre participanţii la dezbatere consideră că a fost grav insultat de către un alt debater. Preşedintele camerei va decide apoi dacă comentariile au fost sau nu acceptabile. Punctele de privilegiu personal ar trebui ridicate doar în cazuri extrem de grave, fără a se abuza de ele. Participanţii la dezbatere trebuie să ia în considerare faptul că posibilele comentarii inadecvate vor fi luate în considerare de către arbitrii si fără solicitarea unui punct de privilegiu personal.

Timpul

Arbitrul sau persoana care indica timpul pe parcursul unei runde are obligatia de a semnala printr-o bataie in masa scurgerea primului minut dintr-un discurs constructiv, precum si momentul in care vorbitorul mai are la dispozitie ultimul minut din discurs. Astfel vor fi marcate timpul „protejat” al discursului si minutele in care se permit punctele de informare.

Scurgerea timpului alocat va fi marcat prin doua batai, vorbitorul avand la dispozitie din acel moment 15 secunde pentru a incheia. Dupa scurgerea a 15 secunde arbitrul nu va mai nota afirmatiile vorbitorului iar dupa 30 de secunde va soma vorbitorul sa incheie discursul.

Anuntarea deciziei

După ultimul discurs concluziv, Preşedintele Camerei va solicita echipelor să părăsească sala, va completa foaia de arbitraj şi o va returna directorului de turneu. Arbitrii nu trebuie să dea feedback paticipanţilor la dezbatere înainte de completarea foii de arbitraj.

Periodic un clasament general va fi anunţat. Arbitrii trebuie să se abţină de la verificarea situaţiei unei echipe pe care o vor arbitra.

In cazul in care rezultatul nu este anunţat în timpul feedbackului, participanţii trebuie să se abţină de la a solicita informaţii arbitrului. După predarea foii de arbitraj, decizia arbitrului este finală şi o atitudine nepotrivită sau agresivă a unei echipe poate atrage după sine eliminarea din competitie

Referinte

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.