Unelte personale
 
Vizualizări

Invocarea traditiei in solutionarea conflictelor ce tin de nerespectarea unor drepturi civile este indreptatita

De la Debatepedia

Salt la: Navigare, căutare

Definitii

Indreptatit = Justificat atat din punctul de vedere al moralei majoritatii, cat si al principiilor morale ale minoritatii.

Invocare = Folosire ca aparare legala

Traditie = Ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică

Drepturi civile = drepturi si libertati cetatenesti care cuprind (dar nu sunt restranse la) dreptul la tratament egal in fata legii, indiferent de rasa, sex, varsta, religie etc., dreptul la sanse egale, dreptul la libera asociere, drepturi cuprinse in Declaratie Universala a Drepturilor Omului etc.

Argumente

Argumente Pro Argumente Contra
Argumentul 1: Drepturile omului nu ar trebui impuse in dauna traditiei asumate

Atat timp cat o traditie este asumata constient de un individ (si nu survine doar in urma presiunii sociale), cum se intampla in multe situatii in cazul valului musulman, statul nu ar trebui sa refuze acelui individ dreptul de a isi urma propriile traditii in virtutea unei laicitati care devine mai intoleranta decat religiile de care se apara. Recent o femeie din Franta a fost pusa sub acuzare pentru ca a smuls valul unei femei musulmane intr-un magazin. Obsesia secularismului risca astfel sa devina mai intoleranta si mai agresiva decat religiile pe care le acuza. In plus, multe dintre traditii functioneaza ca mecanisme de control independente de contextul social (statul in care au loc). Astfel, populatia Romani are propriul set de reguli referitoare la judecarea si sanctionarea celor care incalca legile comunicatii (Kris). De multe ori sanctiunile impuse de comunitate au un impact mai mare asupra membrilor acesteia decat sanctiunile venite din exterior.

Argumentul 1: Drepturile omului sunt non-negociabile

Drepturile universale ale omului reprezinta un set de norme la elaborarea caruia au contribuit majoritatea statelor lumii. Aceste drepturi nu sunt rezultatul unei ideologii dominante si nu servesc vreun interes politic, economic sau social in particular. Dreptul la integritate corporala, la tratament egal in fata legii, la acces la necesitatile de baza (adapost, hrana, siguranta) sunt conditii fara de care nu ne putem inchipui nici un alt drept si nici o alta regula, norma, lege sau traditie. Traditii cum sunt circumcizia feminina (echivalenta, practic, cu mutilarea organelor genitale feminine) sau aranjarea casatoriile intre minori (echivalente cu acceptarea violului minorilor) nu au nicio justificare general umana si nu trebui permise de o societate care tine la pastrarea valorilor sale. Principiul “asa s-a facut pana acum” nu este unul suficient de convingator pentru a ignora drepturi ale fiintei umane asupra carora majoritatea societatilor civilizate au cazut de acord.

Argumentul 2: Normele cutumiare definesc identitatea culturala a unei minoritati

Valul musulman nu este in primul rand un simbol al opresiunii masculine, ci in cele mai multe cazuri este un simbol al modestiei asumat de catre femei. Identitatea roma cuprinde aspecte ca nevoia de anonimat sau evitarea contactului cu populatia majoritara, principii care de multe ori rezulta in comiterea de infractiuni. In masura in care intentia finala nu e una menita sa faca rau majoritatii, ci sa protejeze minoritatea, statul ar trebui sa cantareasca nu doar efectele ci si motivatiile actiunii. Mai mult, din punct de vedere antropologic este posibil ca tocmai existenta unor traditii cu caracter aparent de neinteles pentru cei care nu sunt parte a grupului sa contribuie la o mai stransa coeziune a celor din interiorul grupului. In timp, aceasta forma puternica de identificare, chiar si atunci cand pretul e izolarea sociala, contribuie la supravietuirea la scara larga a unui anumit grup ca populatie de sine statatoare (ca in cazul istoriei Romani, presarata cu numeroase incercari de integrare fortata sau chiar exterminare).

Argumentul 2: In multe situatii traditiile nu sunt sunt autentice

In 2008 Curtea de Casatie din Italia a decis ca “o mamă de etnie romă care cerşeşte în stradă cu propriul copil, în vârstă de patru ani, nu poate fi condamnată pentru ‘sclavie’ deoarece ‘un asemenea comportament face parte din tradiţia culturală a unui popor.’ ” Acesta e un caz evident de distorsionare a caracterului si traditiilor unei etnii in scopuri pur utilitare (evitarea unei sanctiuni legale). Este evidenta insa, totodata, si imposibilitatea definirii clare a ce constituie o traditie. Florin Cioaba, cunoscut ca “regele tiganilor,” declara in 2008 ca “si eu cred ca romii nu ar trebui sa se mai casatoreasca la varste fragede.” Astfel, cand chiar liderii de opinie din cadrul unei comunitati au opinii divergente, este un bun moment pentru a abandona o traditie care nu pare sa mai aiba vreun rost sau vreo motivatie clara. Un exemplu similar este cel al valului musulman, pentru care nu exista o regula specifica in Coran, ci doar o referire interpretabila (aceea ca femeile trebuie sa se imbrace cu modestie).

Argumentul 3: Ignorarea traditiilor culturale e o dovada a etnocentrismului si a lipsei de toleranta

Walter Weyrauch, profesor de drept la University of Florida Levin College of Law, atrage atentia ca “a vorbi de traditiile si legile Romani ca arbitrare sau irationale implica existenta unor standarde absolute care permit judecati de valoare categorice.” Aceste standarde sunt, evident, inexistente, iar atingerea lor, nerealista. Chiar si drepturile universale ale omului reprezinta produsul unui anumit curs al istoriei, al ierarhizarii anumitor valor in dauna altora. Nu exista valori “universale”, ci doar valori asupra carora majoritatea a cazut de acord la un moment dat. Decizia majoritatii nu ar trebui insa sa devina o tiranie pentru minoritate. Pentru fiecare populatie in parte, regulile proprii sunt la fel de rationale ca regulile proprii in perceptia oricarei alte populatii. Bunaoara pentru sistemul de drept francez, prezumptia de vinovatie pare la fel de fireasca si logica precum pare prezumptia de nevinovatie in sistemul anglo-saxon. Incercarea de a gasi un sistem absolut, care sa functioneze in orice situatie, duce la intoleranta, discriminare si agresiune.

Argumentul 3: Relativismul cultural impedica dialogul si comunicarea sincera intre culturi

Desi valorile universale ar putea fi imposibil de gasit, este intotdeauna preferabil sa tindem spre acestea. Acceptarea unor fenomene in baza principiului “asa se face acolo” poate duce la situatii absurde sau chiar tragice (tolerarea tratamentului aplicat sclavilor, pentru ca acestia nu erau considerati fiinte umane, in baza valorilor vremurilor). Totodata, in lipsa unui dialog sincer si direct despre valori, culturi diferite nu vor ajunge niciodata la un dialog real. Companii ca Google au fost acuzate de ipocrizie in momentul in care au deschis filiale in China tocmai pentru ca au ignorat incalcarile drepturilor omului si au ales sa se concentreze doar pe aspectul economic, fara a purta un dialog despre valorile divergente ale celor doi actori (democratie vs. comunism). Lipsa comunicarii sincere duce la departarea dintre culturi, la un climat de suspiciune si neincredere.

Referinte

http://www.economist.com/node/16113091

http://www.interesulpublic.ro/13-02-2008/RAZBOI-TOTAL-IN-TIGANIE-Imparatul-Iulian-si-Regele-Cioaba-il-fac-praf-pe-deputatul-Niky-Scorpion.html

http://www.mediafax.ro/externe/curtea-de-casatie-din-italia-cersetoria-traditie-culturala-a-romilor-3576278

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.