Unelte personale
 
Vizualizări

Format

De la Debatepedia

Salt la: Navigare, căutare

Definitie

Formatul unei dezbateri se compune din totalitatea regulilor ce tin de elemente de structura (numarul echipelor si al vorbitorilor din fiecare echipa, timpii alocati pentru discurs, modalitatea de interactiune intre oponenti etc.), continut (abordare, tipuri de motiuni, accentul pus pe dovezi, definitii sau alte elemente ale cazului etc.) si modalitatea de evaluare a acestora. Cele mai cunoscute si des intalnite formate de dezbateri sunt American Parliamentary, British Parliamentary, Lincoln Douglas, Karl Popper, Policy si World Schools Style. Majoritatea competitiilor nationale si internationale se desfasoara intr-un singur format, care ramane constant de-a lungul timpului. De asemenea, unele formate sunt folosite cu precadere pentru competitii ale elevilor de liceu (Lincoln Douglas, Karl Popper sau World Schools Style), in vreme ce altele sunt utilizate preponderent in competitiile dedicate studentilor (American si British Parliamentary), desi in ultimii ani aceasta impartire a inceput sa devina mai putin stricta (exista competitii de British Parliamentary care permit accesul elevilor de liceu, sau competitii de American Parliamentary dedicate exclusiv acestora).

Tabere

Orice format are un numar egal de tabere care iau parte la dezbatere, intotdeauna acestea putandu-se diferentia in tabara Pro (indiferent ca echipele din aceasta tabara poarta numele de Afirmatori, Propunatori sau Guvern) si tabara Contra (echipele putandu-se nume Negatori, Opozanti sau Opozitie). In interiorul unei tabere, numarul echipelor poate varia (exista cate o echipa de fiecare parte in majoritatea formatelor, exceptie facand British Parliamentary unde sunt 2 echipe de fiecare parte). Intotdeauna insa numarul echipelor din tabara Pro va fi acelasi cu numarul echipelor din tabara Contra.

Vorbitori

Numarul vorbitorilor dintr-o echipa trebuie sa respecte si el principii de proportionalitate. Astfel, in KP si WSS exista doua echipe a cate trei vorbitori fiecare (trei afirmatori/propunatori si trei negatori/opozanti). In AP exista doi vorbitori in fiecare echipa (Guvern si Opozitie). Tot doi vorbitori per echipa se gasesc si in BP, numai ca aici avem de a face cu un total de 4 echipe, 2 echipe ale Guvernului si 2 ale Opozitiei, deci un total de 8 vorbitori. In sfarsit, in LD exista cate o singura echipa Pro, respectiv Contra, fiecare echipa formata de fapt dintr-un singur vorbitor.

Timpul de discurs

Timpii de discurs alocati celor doua tabere vor fi intotdeauna egali. Chiar daca impartirea lor la nivel de vorbitori poate fi diferita, insumati, timpii de discurs trebuie sa fie aceiasi pentru afirmatori si pentru negatori. In formate ca BP sau KP acest lucru este relativ simplu de verificat: in BP fiecare vorbitor din cei opt are la dispozitie acelasi timp de vorbit - 7 minute; in KP, primul vorbitor afirmator si primul vorbitor negator au cate 6 minute, toti ceilalti avand la dispozitie 5 minute. Unele formate au preferat o distributie mai putin simetrica a timpului, de pilda AP sau LD. In ultimul caz spre exemplu, structura discursurilor insasi este asimetrica, iar timpii alocati sunt total diferiti. Adunati insa, ei insumeaza acelasi timp: 13 minute pentru fiecare vorbitor (6+3+4 pentru Afirmator, 7+6 pentru Negator).

Timpul de pregatire

Timpul de pregatire se poate referi la doua aspecte: timpul de pregatire al unei motiuni si timpul de pregatire al unei echipe din cadrul dezbaterii. In primul caz, vorbim despre un timp de pregatire nu foarte specific si de multe ori delimitat la nivel de saptamani sau chiar luni, pentru formate ca LD, KP, Policy sau chiar WSS. Pentru AP sau BP, si in competitii pentru unele runde de KP sau WS, timpul de pregatire pentru o motiune este fix si foarte scurt, cuantificabil in minute (15 sau 30 pentru AP si BP si 45 sau 60 pentru KP sau WSS).

In timpul rundei, echipele pot avea la dispozitie un timp de gandire pe care pot sa il foloseasca dupa cum cred de cuviinta inaintea discursurilor sau rundelor de chestionare incrucisata. Acesta este cazul insa numai pentru LD sau KP. Pentru AP si BP bunaoara, accentul pe spontaneitate si rapiditatea in gandire si reactie ramane, iar vorbitorii nu au nici un timp de gandire de la un discurs la altul. Prezenta sau lipsa timpului de gandire si folosirea lui eficienta poate afecta si munca in echipa si, implicit, linia comuna a echipei la nivel de argumentare.

Ordinea vorbitorilor

Ordinea vorbitorilor urmeaza in majoritatea cazurilor o structura perfect simetrica (discurs al membrului unei tabere urmat de un discurs de tip si durata similare al unui membru a celeilalte tabere), asa cum se intample spre exemplu in BP, KP sau WSS. Exista insa si exemple. In AP ordinea e similara pana la discursurile sumative, unde alternanta Guvern-Opozitie se inverseaza, considerandu-se ca din moment ce Guvernul are sarcina mai dificila, el ar trebui sa incheie dezbaterea, pentru ca ultima idee care ramane in mintea arbitrului sa fie din partea taberei care propune o schimbare. In LD pe de alta parte, structura nu mai are aproape nici o simetrie: se pastreaza alternanta Afirmator-Negator, insa atat numarul discursurilor (3 pentru afirmator, 2 pentru negator), cat si timpii alocati fiecarui discurs in parte sunt total diferiti intre ei. Aceasta organizare a dezbaterii poate sublinia rolurile diferite care le sunt atribuite vorbitorilor din cele doua tabere si poate incuraja abordari inovatoare ale dezbaterilor.

Interactiunea intre tabere

Exista doua tipuri de interactiuni directe intre cele doua tabere ale unei dezbateri, adica in afara timpului de discurs. Un tip poarte numele de chestionare incrucisata si este intalnit preponderent in dezbaterile de tip KP, dar si in Policy. Chestionarea incrucisata este o componenta separata a dezbaterii, in afara discursurilor, si consta in adresarea de catre intrebari de catre un membru al unei tabere unui membru al celeilalte tabere (sau adresarea de intrebari de catre mai multi membri ai unei tabere unui membru al celeilalte tabere in cazul formatului Policy). Printre avantajele acestei modalitati de interactiune se numara faptul ca e un segment de timp dedicat exclusiv adresarii de intrebari, oferind deopotriva ocazii numeroase vorbitorilor de a avansa in runda dar si de a face dezbaterea mai antrenanta pentru arbitri si public.

Celalalt tip de interactiune se refera la interventii sau puncte de informare. Acestea sunt specifice formatelor AP< BP si WSS si constau in interventii punctuale in timpul discursului. Desi nu pot fi adresate decat un numar limitat de interventii si acceptarea acestora depinde de cel care tine discursul, avantajul acestui tip de informare este posibilitatea de a clarifica ad-hoc anumite chestiuni si un element mult mai spontan de dinamizare a rundei.

Ambele tipuri de interactiuni au rolul, pe de o parte de a oferi vorbitorilor sansa de a face clarificari sau de a scoate in evidenta lacune ale oponentului, si pe de alta parte de a rupe monotonia succesiunii discursurilor.

Abordarea dezbaterii

Formatul dicteaza intr-o mare masura si pe ce anume se va pune accent in cadrul dezbaterii. La nivel de structura, formatul Policy nu merge pe ideea de argumente majore si minore, cum se intampla in KP, ci pe discutarea unor chestiuni standard (Status-Quo, Problema, Cauza, Plan, Avantaje), care au influentat intr-o mare masura si modul in care sunt abordate in prezent motiunile de strategie in KP.

Dintre celelalte diferente de abordare, putem aminti dovezile. Astfel, accentul care se pune pe claritatea, cantitatea si specificitatea dovezilor in KP sau Policy ar fi socotit nu doar irelevant ci chiar lipsit de fair-play in AP sau BP. In aceste formate este mult mai importanta partea de explicatia si se urmareste mai degraba corectitudinea constructiei logice a rationamentelor, dat fiind timpul scurt de pregatire pentru o motiune in acest caz.

Arbitraj

Arbitrarea unei runde de BP va fi o experienta total noua pentru un arbitru obisnuit doar cu formatul KP, spre exemplu. Acelasi lucru este valabil si pentru cineva care trece de la arbitrat LD la arbitrat Policy. Chiar si pentru formate aparent apropiate, cum sunt AP si BP, dificultatile de adaptare pot fi destul de mari. In anumite situatii acestea tin de chestiuni generale, cum ar fi importanta acordata continutului si cea acordata prezentarii in acordarea verdictului (pentru WSS sau BP prezentarea este cel putin la fel de importanta ca si continutul, cata vreme un arbitru de KP stie ca trebuie sa puna intotdeauna ce se spune pe primul loc, si nu cum se spune). In alte cazuri, dificultatile pot sa tina de structura dezbaterii (in AP trebuie ales doar un invingator, in BP trebuie realizat un clasament pentru 4 echipe). In sfarsit, in alte cazuri terminologia folosita in interiorul unui format este reprezentativa pentru un univers de premise complet diferit de universul unui alt format (a se vedea conceptele care stau la baza formatului LD vs. cele care stau la baza formatului Policy).

Referinte

British Parliamentary: http://www.britishdebate.com/universities/resources/guide_deane.pdf

Lincoln Douglas: http://www.lddebate.net/

Karl Popper: Manual de Dezbateri Academice, William Driscoll, Ed. Polirom, 2002, trad. Viorel Murariu

World Schools Style: http://www.schoolsdebate.com/guides.asp

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.