Unelte personale
 
Vizualizări

E timpul ca posturile private de televiziune sa aiba responsabilitati educationale fata de public

De la Debatepedia

Salt la: Navigare, căutare

Definitii

Responsabilitati educationale = datorie morala sau legala de a difuza emisiuni ce au continut educativ, care sa ofere publicului informatii de cultura generala, cu caracter practic sau de natuira culturala

Post privat de televiziune = organizatie de televiziune care isi finanteaza activitatea din fonduri proprii, fara ajutor din partea Statului

Public = totalitatea indivizilor care urmaresc emisiuni televizate

Argumente

Argumente Pro Argumente Contra
Argumentul 1: Este de datoria posturilor private de televiziune sa emita programe cu un caracter educational

Codul de reglementare al audiovizualului [1] precizeaza in Titlul al V-lea necesitatea asumarii unor responsabilitati culturale, insa nu exista niste parametri clari in care trebuie sa se incadreze posturile de televiziune, ca pentru, de exemplu, proportia de productii romanesti. De asemenea, reclamandu-si titlul de a 4a putere in stat, televiziunea privata trebuie sa isi asume si responsabilitatile sociale pe care le are in influentarea publicului, de pe urma caruia castiga profitul. Un exemplu relevant este declaratia presedintelul TF1 [2] care vede in public numai o modalitate de a face profit, din care ar rezulta o necesitate de responsabilizare a televiziunilor private.

Argumentul 1: O astfel de responsabilitate impusa ar interfera cu libertatea de expresie

Daca s-ar introduce o reglementare mai stricta decat in prezent a programului de emisie, ar putea aparea riscul unei interventii nejustificate a statului in piata libera, care in prezent este guvernata de principiu libertatii de expresie. Deja exista un cadru legislativ prin care se impun anumite restrictii de natura sa asigure protectia publicului si anumite linii generale de promovare a unui continut cultural, creand noi reguli s-ar putea crea un precedent periculos care ar putea oferi statului scuza de a controla mass-media.

Argumentul 2: Posturile private de televiziune au mijloacele necesare pentru a implementa un program educational

Televiziunea reprezinta cel mai popular mijloc de relaxare pentru romanul de rand, depasind cu mult internetul, radioul si desigur, presa si cartile. Daca media mondiala de ore petrecute in fata televizorului este de 3 ore pe zi, media romaneasca este de 2 ori mai mare, de 6 ore pe zi [3], acest lucru datorandu-se probabil continutului accesibil si al pretului redus pentru accesarea unui astfel tip de divertisment. Aceste date sugereaza, deci, ca televiziunea ocupa o proportie semnificativa din timpul romanilor, ceea ce ii ofera sansa de a putea exercita o influenta asupra consumatorilor. In plus, studiile privitoare la rating arata ca televiziunile publice sunt mai putin vizionate decat cele private, TVR pierzand din popularitate pe an ce trece [4]. Acest lucru inseamna ca, pentru ca o campanie de educare a publicului sa fie mai eficienta decat este deja, este necesar ca telespectatorilor sa le fie oferita un numar mai mare de programe cu un caracter educational decat cel actual, prezent majoritar in grila posturilor de stat (reteaua TVR).

Argumentul 2: Eficienta acestei masuri este indoielnica

Ar exista cel putin doua masuri de implementare, ambele fiind la fel de defectuoase. Una dintre ele ar fi impunerea, ca notiune generala, a unui anumit numar de minute de emisie cu un caracter educational, posturile de televiziune avand libertatea de a-si alege intervalul orar la care sa difuzeze informatii de profilul impus. Din statistica ce prezinta popularitatea scazuta a posturilor de stat, care emit astfel de programe, se poate trage concluzia ca, intr-o masura mai mica sau mai mare, programele culturale nu sunt la fel de vizionate ca cele de alt profil. Ori in acest caz putem sesiza doua aspecte: in primul rand, existenta unor programe educationale televizate inseamna ca nu este necesara suplimentarea minutelor de emisie pe acest profil, publicul avand deja posibilitatea de a opta pentru aceste programe. In al doilea rand, tocmai popularitatea scazuta a posturilor care difuzeaza astfel de programe [5] arata interesul scazut al publicului pentru programe educationale, facand aceasta masura inutila. A doua modalitate de implementare ar fi o fortare a programelor educationale in preferintele publicului, prin alocarea unei perioade din orarul de emisie in care toate posturile ar fi obligate sa difuzeze astfel de programe. Acest lucru ar fi o grava incalcare a dreptului la libertatea de exprimare, garantat de art. 30 din Constitutie [6].

Argumentul 3: Exista dorinta din partea publicului

Daca televiziunile se ghideaza intr-adevar dupa sloganul „oferim publicului ce vrea”, atunci ar trebui sa ofere mai mult continut educativ. Un studiu efectuat pentru CNA releva faptul ca 1 din 2 romani simt nevoia unei campanii educational- culturale sau sanitare, aparuta in urma campaniilor „Un stil de viata sanatos”, „Ai grija de inima ta” sau „Alege viata”, astfel ca exista o cerere din partea publicului, care se vrea educat. Mai mult, romanii acorda mai multa incredere mass-mediei (dintre care, dupa cum am mentionat, cea mai populara este televiziunea) decat guvernantilor sau agentilor statului in general, ceea ce inseamna ca cetateanul de rand ar primi mult mai bine o campanie sociala venita din partea televiziunii decat din alte surse. Succesul unei astfel de campanii depinde in primul rand de credibilitatea pe care o are agentul, dar si de atentia pe care o acorda publicul tinta informatiei, maniera de prezentare si aria de acoperire, ceea ce ar face campaniile televizate sa aiba un impact mai puternic decat cele clasice. Ipoteza aceasta este confirmata tocmai de faptul ca 4 din 5 romani conteaza pe televiziune pentru a acumula notiuni de cultura generala.

Argumentul 3: Televiziunea nu ar trebui sa isi aroge sarcina educarii publicului

Modul in care televiziunea transmite informatii este unul centrat pe divertisment si pe destinderea telespectatorului. Asa cum sugerau si analisti media ca Marshall McLuhan sau Neil Postman, televiziunea nu poate sa nu fie un mijloc de divertisment. Chiar si atunci cand ce se transmite are continut cu caracter educational, modul in care transmite acel continut este unul care ii diminueaza valoarea. In plus, televizorul este un mediu care incurajeaza transmiterea pasiva de informatii. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le intelegem si retinem vine din ceea ce spunem, din experientele pe care le traim direct si din interactiunile noastre cu alti indivizi [7]. Alocarea unei responsabilitati educationale posturilor de televiziune ar putea distrage atentia de la imbunatatirile necesare institutiilor care au cu adevarat sarcina de a ne educa: institutiile de invatamant.

Referinte

http://www.media.mit.edu/explain/papers/10_1996b.pdf

http://www.unesco.org/education/educprog/lwf/doc/portfolio/opinion7.htm

Problem with the site? 

Tweet a bug on bugtwits
.